DA, reformarii ONG-urilor romanesti

     Am remarcat o idee lansata in dezbatere, si anume aceea a necesitatii de “redesenare” a structurii si atributiilor ONG-urilor in Romania. Aceasta ca o necesitate de adaptare, practic, la noile realitati, la conjuctura de moment. Trebuie sa spun ca este o idee realista si o sustin. 

    Este nevoie de aceasta sub forme noi, cu o maniera inedita de lucru si de abordare a noilor realitati. Avem nevoie de aceasta componenta importanta a societatii civile. Ea se va putea dovedi deosebit de utila in eforturile de a reconstrui si de a crea o noua platforma politica. Si capata legitimitate din insasi blocajul actual in care se afla societatea civila in Romania. Nu ne mai putem lipsi de aceasta piesa a puzzel-ului, fiind una foarte importanta in viata oricarei societatii, cu rol deosebit de important in contraponderea democratica. 

     Cred ca este cel putin injust sa judecam poporul roman ca fiind incapabil de a deveni democratic. Dar, oare vreuna dintre democratiile considerate astazi veritabile si puternice au reusit sa ajunga la acest stadiu printr-un salt rapid? Evident ca nu. Este vorba de un proces de lunga durata, complicat, cu multe zbateri. Desigur, ritmul poate diferi foarte mult, de la un popor la altul, si asta din cauza unor aspecte de ordin geopolitic sau local, care concura la o tranzitie mai lenta sau mai rapida. Si vin si intreb: oare putem sa cerem acestui popor  dupa 45 de ani de oprimare, sa atinga brusc idealul democratiei? Evident ca nu! Unii ar putea spune ca 20 de ani nu sunt putini. Ba da, sunt chiar foarte putini, in termeni istorici si de mentalitate colectiva vorbind. 

     Este nevoie de rabdare si timp. Si in aici apare nevoia stringenta de factori de influenta si modelare in acest sens. Aici este locul si acesta este rolul ONG-urilor, ca si componenta esentiala a societatii civile. Daca momentul actual si conjunctura nationala si internationala o cer, atunci, da, sa aiba si scopuri politice. Nu vad de ar fi daunator acest lucru, mai ales atunci cand este declarat si facut public. Sub o forma sau alta, nici pana acum aceste obiective nu au lipsit din preocuparile ONG-urilor. Pana la urma, chiar activitatea unei astfel de organizatii este esentialmente orientata catre zona de educare si modelare etica si sociala. Ori, politicul este o parte consistenta din social. Oamenii au nevoie de educatie si in acest sens, al spiritului civic manifestat de multe ori prin politic. 

      Cred ca timpul in care traim, istoric vreau sa spun, nu ne mai permite sa ignoram nici o varianta de schimbare care se poate dovedi utila in redimensiunarea dialogului social. Relatia dintre societate si clasa politica nu are o menire antagonista ci, dimpotriva, trebuie sa fie una de parteneriat, benefica tuturor. 

     In acest complex si complicat proces al comunicarii politice si sociale, ONG-urile, ca si componenta a societatii civile, pot avea o contributie semnificativa. Deci nu este deloc gresit a se pune accent pe readucerea lor in prim-plan. E nevoie acum, mai mult ca alta data, de o implicare a tuturor actorilor sociali. Caci absenteismul, chiar si ca forma de protest, nu poate fi niciodata considerat un raspuns inteligent si nici constructiv.