“Cel mai bine e sa fii sanatos, frumos si bogat in mod cinstit!” - Platon

Constatand cat de putini europeni isi doresc sa fie propriul stapan, mai cu seama in tarile din fostul bloc comunist, Europa a trecut la actiune. Pentru a dezvolta mentalitatea initiativei proprii in defavoarea statutului de angajat al altuia. Asa cum stiti cu totii, de aproape un an de zile, sunt implicata in acest proiect european si national, numit “antreprenoriat”. Cu ocazia actiunilor intreprinse in acest rol al meu, am constatat cu surprindere ca unul dintre marile obstacole pe care le are acest proiect, cel putin in Romania, este mentalitatea romanilor vis-à-vis de bogatie. 

Pentru majoritatea romanilor bogatia este aproape intangibila, iar cei care reusesc sa atinga acest statut, sau macar un oarecare nivel de buna-stare, sunt priviti ca niste privilegiati ai sortii, niste norocosi sau, ce-i si mai grav,  ca niste oameni fara scrupule, care fac orice pentru bani, pentru avere. Ori, in cele mai multe cazuri, este vorba despre 1% noroc/talent si 99% munca; munca serioasa, indreptata cu perseverenta spre tinte inalte.

Cineva, spunea, intr-un articol recent aparut, ca, in toata literatura romaneasca (sau in marea sa parte), bogatia este demonizata, iar saracia, ridicata “a priori” la rang de virtute. Sincer, niciodata pana acum, nu am cercetat radacinile profunde ale cultului saraciei la romani; sau ale profundei uri fata de bogatie.

Dar, cautand in operele literaturii romane, constat, intr-adevar, aceasta realitate. Asa, se poate orbserva cum ideea generala care strabate, ca un liant in timp, ca o caracteristica permanenta, este elogiul saraciei. In acelasi timp, tot ce tine de bogatie, este blamat, “inzestrat” cu caracteristici negative, bogatia si bogatii fiind vazuti, in general, ca exponenti ai raului, ai exemplului negativ. Ei nu ar fi obtinut averea lor decat “pe spatele” celor saraci si, nicidecum prin oarecare calitati sau eforturi individuale. Si inca nu ma refer la ideologia si literatura comunista….! Nu-i asa ca vi se par foarte cunoscute aceste idei? Ar trebui oare sa fie un semnal de alarma faptul ca le intalnim si-n prezent, in plin capitalism? 

Raspunsul meu e ca romanii nu inteleg inca mecanismele acestuia; nici oportunitatile nenumarate pe care le ofera. Desigur, au cateva circumstante atenuante, reiesind din manipularea istorica si din mixul geopolitic. De aceea, rezistenta la schimbare este foarte mare. Ma refer la schimbarea mentalitatii. Si vin si spun, asa cum am facut-o si pana acum, pentru marea schimbare este nevoie de timp, da! Dar e mare nevoie si de eforturile si contributia noastra a tututor. Incepand de la educatia din sanul familiei, continuand cu educatia oferita in scoli, si pana la contributia societatii civile, in intregimea ei.  

Toate acestea imi intaresc increderea ca am ales un drum bun,  ca este nevoie si voi continua sa promovez, conceptual si practic, antreprenoriatul. Si va chem pe toti care aveti ceva de oferit in acest proces, sa veniti, sa contribuim in acest fel, intr-o masura mai mare sau mai mica, la remodelarea mentalului colectiv roman. E adevarat, mai toti romanii sunt bogati spiritual. Dar eu vreau o tara bogata, cu oameni bogati si in planul material, concret al vietii. Vreau un viitor mai bun pentru copiii mei si generatiile viitoare.

Cat despre virtutea saraciei… este aceasta, o garantie a unei inalte morale, a modestiei, a calitatii umane? Putem s-avem vreodata o tara bogata dar cu oameni saraci? 

Singurul garant al integritatii individului poate fi numai caracterul acestuia, ca un ansamblu al cunostintelor acumulate prin educare si autoeducare, al calitatilor innascute sau dobandite in timp, sub amprenta propriei experiente si determinari personale. 

Iar dorinta de a “face” bani, nu poate dauna nimanui, atata timp cat se pastreaza echilibrul bunului simt si, mai ales, atata timp cat banul, licit, este un mijloc si nu un scop.