miercuri, 12 septembrie 2012

Din 2007 privatizarea cu un investitor strategic nu mai este posibila

Interviu cu doamna Cristina Chiriac, fost vicepreşedinte AVAS
     Reporter: Stimată doamnă, care credeţi că sunt şansele de reuşită ale privatizării "Oltchim"?
     Cristina Chiriac: În primul rând aş vrea să subliniez importanţa societăţii "Oltchim", atât din punct de vedere economic, cât şi strategic.
     La nivel local, "Oltchim"-ul asigură ponderea cea mai mare a forţei de muncă pe plan local, reprezentând cel mai important contribuabil atât la bugetul local, cât şi la bugetul de stat.
     3.400 de oameni depind financiar de soarta societăţii, nemaivorbind de micile întreprinderi care s-au dezvoltat la nivel local şi care, prin închiderea/sus-pendarea activităţii Oltchim-ului, sunt direct afectate.
     Din punctul meu de vedere, este vital ca societatea Oltchim să îşi reia activitatea. Cât priveşte şansa de reuşită a privatizării societăţii Oltchim, sunt sceptică.
     Reporter: Care este părerea dumneavoastră cu privire la metoda de privatizare aleasă de OPSPI pentru vânzarea combinatului?
     Cristina Chiriac: Odată cu aderarea şi primirea României în Uniunea Europeană, legislaţia specifică în materie de privatizări a suferit o serie de modificări esenţiale.
     Am să vă dau un simplu exemplu şi anume: nu mai sunt posibile privatizările cu un cumpărător strategic, gen "Ford".
     Aşadar, astăzi putem vorbi de contracte de privatizare în condiţii concurenţiale, fără să poţi îngrădi în vreun sens cumpărătorul, fără să poţi impune strategii de dezvoltare, investiţii sau pro-tecţie socială etc.
     Din punctul meu de vedere, consider că Ministerul Economiei, prin OPSPI, ar fi trebuit să continue demersurile în ceea ce priveşte majorarea capitalului social cu creanţa deţinută de AVAS, mai ales după toate demersurile făcute timp de patru ani la Uniunea Europeană.
     Personal, consider că, renunţând la aceste demersuri, de fapt statul român renunţă la majorarea capitalului social al societăţii!
     Reporter: Sunt unii analişti care spun că trebuie să fii nebun să cumperi Oltchim. Care este opinia dumneavoastră?
     Cristina Chiriac: Gradul de îndatorare a societăţii "Oltchim" este foarte ridicat, adevărat. Cred însă că, printr-un management adecvat şi un program de restructurare, eventual chiar şi o infuzie de capital, lucrurile pot căpăta o altă dimensiune chiar şi în condiţii de criză economică.
     Din punctul meu de vedere, câştigătorii de astăzi sunt antreprenorii de acum 20 de ani, cei ce au avut curaj .
     Diferenţa între analişti şi antreprenori constă doar în doza de curaj. Există un risc în tot ceea ce întreprindem, unii îl calculează prea mult şi renunţă, şi aici îi regăsim pe cei din prima categorie, alţii perseverează cu curaj şi aici îi regăsim pe cei din a doua categorie.
     Reporter: Se vorbeşte că statul nu va reuşi să privatizeze Oltchim şi îl va trimite în insolvenţă. Cum comentaţi?
     Cristina Chiriac: Aşa cum v-am spus, sunt sceptică cu privire la reuşita privatizării societăţii "Oltchim", însă nu cred că insolvenţa este o soluţie. Sunt alte soluţii mai bune!
     Reporter: Având în vedere că statul a renunţat la conversia creanţei AVAS în acţiuni, mai există vreo posibilitate ca organismele europene să sancţioneze România?
     Cristina Chiriac: Nu.
     Reporter: A meritat ca statul român să renunţe la această conversie, având în vedere eforturile pe care le-a făcut până acum pentru obţinerea acestui ajutor de stat? Care sunt costurile de reprezentare pentru această conversie (avocaţi, lobby-şti etc.)?
     Cristina Chiriac: Cred că este o mare greşeală faptul că statul a renunţat la conversia datoriilor în acţiuni. În ceea ce priveşte costurile de reprezentare, desigur acestea pot fi cuantificate financiar de către managementul societăţii Oltchim, însă vă asigur că toate aceste costuri ar fi fost insignifiante în condiţiile în care această conversie a datoriilor în acţiuni s-ar fi realizat.
     Cred într-o economie bazată pe industrie, iar "Oltchim" este un vector important pentru a renunţa atât de uşor!

http://www.bursa.ro/cristina-chiriac-din-2007-privatizarea-cu-un-investitor-strategic-nu-este-posibila-182179&s=piata_de_capital&articol=182179.html

joi, 6 septembrie 2012

  "Statul trebuie să depună toate eforturile să finalizeze privatizarea"
 
     "Dacă ar fi să facem o radiografie a procesului de privatizare din România ar fi de discutat foarte mult pe această temă. Dacă s-a finalizat sau cât de aproape este acest moment final, dacă rata privatizărilor de succes este mai mare şi care ar fi secretele reuşitei, care este ponderea eşuărilor şi care sunt cauzele, toate acestea şi multe altele ar fi posibile subiecte pe tema privatizării. Este o temă complexă, în care cauzele şi efectele se interconectează în contextul românesc dar european sau chiar geopolitic.

     Ceea ce putem constata fără putinţă de tăgadă este faptul că, deşi au trecut mai mult de 20 de ani de la Revoluţie, momentul zero al declanşării trecerii capitalului românesc din proprietatea exclusivă a statului român în proprietate privată, privatizarea în România nu s-a încheiat.

     Sigur, aici pot veni multe explicaţii şi motivaţii, legate de felul în care a debutat procesul, de zbaterile factorilor de decizie de a găsi cele mai potrivite strategii pentru vânzarea capitalului de stat, de schimbările impuse de necesitatea adaptării la condiţiile şi evoluţia mediului economic şi de afaceri naţional dar şi internaţional şi altele.
     La momentul actual, cert este faptul că statul trebuie să depună toate eforturile pentru a finaliza privatizarea. Într-un mediu economic şi politic foarte dinamic, trebuie să se adapteze şi să vină cu cele mai bune idei în condiţiile date de prezent.

     Ca fost vicepreşedinte al uneia dintre principalele instituţii prin care statul activează în acest sector, respectiv AVAS, pot spune că cea mai bună soluţie a momentului este aceea a vânzării companiilor de stat pe piaţa de capital, mai ales a celor unde statul este acţionar minoritar. Vânzarea prin intermediul Bursei este o modalitatea modernă, rapidă, eficientă şi, nu în ultimul rând, aduce un mare avantaj, şi anume acela al transparenţei şi echităţii.

     Iar dacă este să vorbim despre privatizări de succes în contrabalans cu privatizări nereuşite, este greu de precizat în numere această situaţie, dar m-aş încumeta să spun că, din cele aproximativ 12.000 de companii cu capital de stat pe care AVAS le-a privatizat de-a lungul timpului, ar fi vorba de aproximativ 25% rată de succes. Diferenţa este alcătuită din cazurile mai puţin norocoase, să spunem, acolo unde, din păcate, au apărut nenumărate probleme, mai mult sau mai puţin previzibile.

     În mod sigur, pot spune că AVAS a practicat o politică de privatizare unitară, nediscriminatorie şi în concordanţă cu prevederile legale naţionale şi europene. Baza de lucru a fost aceeaşi în toate cazurile, respectiv contracte standard, impuse de legislaţia in vigoare din domeniu. Evoluţia diferită pe care unele privatizări au avut-o faţă de altele este dată, în opinia mea, de felul în care investitorii au înţeles să abordeze afacerile pe care le-au făcut cu statul român. Statul îşi alege partenerii dintre cei care vin să participe la privatizarea societăţilor oferite în aceste sens, în mod liber, concurenţial, şi, desigur, cu respectarea condiţiilor impuse de lege.
     Dacă o privatizare a avut succes, măsurabil în evoluţia ulterioară a societăţii în cauză, a fost clar vorba despre seriozitatea, scopul şi, de ce nu, despre talentul în afaceri al investitorului, despre dorinţa acestuia de a performa. Aşadar, atâta timp cât statul şi-a făcut mereu şi în egală măsură datoria, este evident că secretul succesului sau explicaţia eşecului se pot găsi în partea cumpărătorului, a investitorilor".

 http://www.stiri.com.ro/stire-34054/ce-am-castigat-din-privatizari.html