Despre limitele optiunii politice

În general vorbind oportunistii sunt oameni cu un dezvoltat simt al orientării. Stiu înaintea multora încotro arată nordul propriului interes. Sunt maestrii ai evaluării rapide, fără fandoseli ori volute intelectuale deosebite. Stiu ce valoare are timpul. Apreciază eficace distanta dintre esec si reusită în timp util, chiar înainte de a începe cursa fie ea locală, generală sau prezidentială.

Cu o privire ambientală demnă de invidiat oportunistul măsoară, în termeni de costuri si beneficii, capabilitatea unei ”bărci”, de cele mai multe ori alta decât cea în care se află, de a-l duce la destinatie fără gres.

Si pentru că vorbim despre oportunistul politic, o specie la fel de motivată ca si traseistul politic, criteriile topăitului dintr-o barcă în alta sunt – asa cum este si firesc – morala si principiile. Dintr-o dată morala cade sub masă iar principiile devin flexibile până la a arăta directia opusă sensului din care vin. Prin urmare când ” tara o cere si interesul national o impune” morala si principiile sunt bârna din ochiul partenerului de drum si paiul din ochiul adversarului pe cale să devină viceversa. În dragoste si război totul este permis. Pesemne că politica este un melanj între dragoste si război de vreme ce stânga si dreapta sunt intersanjabile si te duc acolo unde îti doresti cu atâta fervoare: într-o functie, la putere, adică în fruntea unei natiuni. E firesc ca din când în când si mijloacele să mai scuze scopul, căci da, uneori, viata ne oferă suprize greu de înghitit. Ajungem astfel în paradoxul bunului simt - s-auzim de cazuri pe care nu le-am fi “văzut” vreodată!

Si-atunci, se pune întrebarea: de câtă încredere se mai pot bucura acesti oameni? Cum poti construi viitorul unei natiuni cu oameni care îsi ghidează traseul politic după dictonul “o lume nouă nu vouă”? Ce garantii poate invoca oportunistul ori traseistul în sprijinul bunelor sale intentii? Ce fel de politician este cel care “confundă” convenabil principialitatea cu lipsa oricărui principiu, stânga cu dreapta, interesul unei natiuni cu interesul propriu?

           

S-a spus că omul este corupt de putere. Eu cred contrariul. Omul corupe puterea, o deturnează si o discreditează. Puterea este un mijloc prin care orice om politic ar trebui să producă schimbare în beneficiul celor care l-au investit. Dacă acest lucru nu se întâmplă, dacă puterea devine un scop în sine, atunci omul politic nu mai este ceea ce spune că este ci devine acel ceva împotriva căruia trebuie luptat pentru a ne salva ca natiune si clasă politică.

Coloana vertebrală în politică sau în viata cetătii nu a fost si nu trebuie să devină niciodată optională. Tocmai aceste schimbari, ulterioare actului electoral, sunt, in opinia mea, ceea ce dezamageste cel mai tare si una din cauzele importante ale absenteismului. 

Schimbarea este posibilă dacă noi însine ne vom schimba.