Omenia nu are culoare politica si nici status social

Observam zilele acestea cum atentia generala se concentreaza asupra greutatilor pe care iarna le-a adus asupra tarii noastre. Si pe buna dreptate! Este absolut normal ca solidaritatea umana sa se manifeste in astfel de situatii critice, cand insasi viata unor oameni este pusa in pericol. Pentru mine, sa vad cum oamenii se mobilizeaza si isi unesc fortele, este, intotdeauna, un prilej de satisfactie sufleteasca. Ma bucura sa vad cum grijile fiecaruia pentru viata de zi cu zi lasa loc, macar pentru o scurta perioada de timp, compasiunii si dorintei de a face ceva bun pentru altii, pentru cei de langa noi, aflati in nevoie. Poate ca avem nevoie si de momente ca acesta pentru a ne elibera gandurile de tot ceea ce inseamna cotidianul material si sa ne orientam catre ceea ce este cu adevarat important – oamenii de langa noi si ceea ce facem noi in calitate de oameni, pentru si impreuna cu cei de alaturi.

Fiind un om intre oameni si o persoana a initiativei, am gandit rapid un plan de actiune, aducandu-mi umila contributie la efortul comun. Si pentru ca saracia nu tine cont de zona tarii in care traim, am considerat ca binele poate fi facut oriunde, in orice loc. Si in Bucuresti exista foarte multi oameni pentru care viata este un calvar zilnic, compus numai din griji si probleme. De aceea, Duminica am reusit sa aduc bucuria in viata a 100 de familii nevoiase din sectorul 5 al capitalei. Am mers acolo sa pot fi alaturi de ei, sa-i ascult, sa incerc sa inteleg ce pot face pentru ei, sa le ofer ajutorul meu. Am initiat si am dus la indeplinire aceasta mica actiune in ideea ca trebuie sa fac ceva. Este nevoie ca noi toti sa iesim din confortul caselor noastre atunci cand situatia o cere. Sa iesim si sa dam o mana de ajutor. Pentru ca a fi om, in deplinatatea sensului acestui cuvant, este mai presus decat starea sociala, decat de a fi bogat sau sarac, politician sau om de afaceri. Ignorant sau educat.

In momente ca acesta trebuie sa nu ne mai ascundem in spatele unor situatii conjuncturale, de putere sau opozitie, sau in spatele unor comentarii ipocrite sau menite sa contrazica orice actiune buna, a oricui. Cred ca ar fi in beneficiul tuturor daca am renunta la a cauta vinovati si am trece fiecare la fapte concrete. Atitudinea asa-zis critica, dar care nu ofera niciodata solutii concrete, viabile, nu mai functioneaza, dupa cum bine se vede. Nici indiferenta nu ne este de folos. Societatea romaneasca, in ansamblul sau, are nevoie de exemple palpabile, de idei viabile si nu de “forme fara fond”. Mass-media, politicienii, liderii de opinie locali sau chiar orice persoana care are un cuvant de spus in societatea romaneasca sau in cadrul micilor comunitati din care face parte fiecare, toti avem datoria sa ne pastram obiectivismul si sa-l transpunem in concret, in viata noastra si a celor din jur.

Reconstructia increderii omului in om este una din marile provocari ale momentului si una din cheile bunei functionari a societatii noastre si cred ca increderea adevarata, solida, ca si respectul, se castiga si nu se poate impune sau cumpara. Eu spun ca atitudinea negativa si indiferenta ne costa pe toti, nu aduc nimic bun, constructiv. Bucuria si recunostinta pe care ti le arata un om caruia i-ai oferit ajutorul de care are nevoie, atunci cand are nevoie, fac parte dintre acele “recompense” autentice si pline de incarcatura care ne fac pe noi mai bogati ca oameni, fiind, in acelasi timp, confirmarea suprema a binelui facut. Asa ca, indemnul meu este sa incercam fiecare sa facem tot ceea ce putem face si sa nu uitam niciodata ca forta exemplului personal este mai graitoare decat milioane de cuvinte goale. In timp, am inteles din ce in ce mai bine, si sper sa inteleaga tot mai multi oameni, ce inseamna “Trebuie sa dai ca sa primesti!”. Este o zicala simpla, romaneasca, dar plina de continut! Cand dai ceva cuiva care are mare nevoie, in mod sincer si dezinteresat, devii, de fapt, mai bogat. Asta am inteles eu si voi continua pe acest drum!