Un
pascanean cu simtul datoriei fata de comunitate, a venit la Bucuresti si mi-a
semnalat una dintre problemele curente cu care se confrunta oamenii din oras –
situatia fabricii de scule – SCUDAS SA – fata de care s-a dispus, de curand,
falimentul.
Asa
cum expuneam si intr-un articol anterior, este vorba despre posibila recuperare
a unor nuclee de afaceri, prin salvarea acelor active functionale ale
fabricilor si valorificarea acestora ca si afaceri si nu ca niste simple
active. Este ceea ce imi place mie sa numesc (si pe buna dreptate)
“privatizarea societatilor in faliment”.
Pe
scurt, pot spune ca, spre deosebire de privatizarea “clasica”, care presupune
proceduri complicate si stufoase, care se desfasoara pe o perioada lunga de
timp, privatizarea aplicata unei societati in faliment simplifica mult
lucrurile, iar transferul dreptului de proprietate se poate realiza rapid.
Acesta este unul dintre avantaje. Altul ar fi acela ca viitorul cumparator are
ocazia sa achizitioneze doar partea functionala a unei fabrici si nu si
datoriile acesteia.
Acest
tip de actiune dar si altele sunt readaptate acum in Romania
deoarece noul context economic cere metode noi. Statul roman, societatea
romanesca si mai ales comunitatile locale, direct afectate de criza (faliment,
somaj, s.a.m.d) nu-si mai permit sa iroseasca nici o sansa de a valorifica o posibila
afacere.
Pornind
de la aceste considerente, am raspuns prompt solicitarii venite din partea
comunitatii pascanene si am intreprins o vizita la fata locului. Mergand in
fabrica, am constatat ca ca exista un activ functional, care este exploatat in
prezent, si care ar putea reprezenta, de fapt, punctul de plecare al unei noi
afaceri. S-ar putea mentine in acest fel locurile de munca existente in
momentul de fata si ar putea fi chiar create altele noi, pe viitor. Discutand
cu oamenii, am aflat ca exista comenzi concrete pe care fabrica le executa
catre mai multi clienti externi si exista si alte intentii expimate care ar
putea deveni contracte de afaceri. Insa, ceea ce retine, este situatia juridica
a societatii, adica starea de faliment in care se afla in prezent. Aceasta
stare de fapt a lucrurilor atrage, desigur, neincrederea eventualilor parteneri
de afaceri.
Dupa
vizita la fabrica, am participat, la o conferinta de presa si la emisiunea
“Pascaniul incotro”, realizata de dl. Catalin Cojocaru, la postul local de
televiziune InfoBit.
Am
dorit sa aduc la cunostinta opiniei publice un fapt deloc neglijabil, si anume ca
exista intentii clare, manifestate in scris, de a se achizitiona activul
functional, intentii ce sper eu, vor deveni realitate intr-un timp foarte scurt. Ne-am propus sa facem tot ce este posibil pentru a implementa acest
plan rapid, cunoscand faptul ca timpul nu este in favoarea societatii, starea
de faliment aducand asupra sa umbra incertitudinii, indepartand in acest fel
posibili clienti importanti.
Problema
somajului este una stingenta, cu implicatii la toate nivelele – economic,
social, politic. Prin urmare consider ca a cauta solutii de a iesi din astfel
de situatii si a le implimenta repezinta o directie de actiune prioritara – mai
ales in zonele profund afectate de aceste fenomene, asa cum este si regiunea
Moldovei. In speta, am dorit sa le fac cunoscut pascanenilor ca ne pasa si ne
implicam pe cat posibil in gasirea unor raspunsuri la problemele lor. Lucram la
constructia unei variante in care fabrica SCUDAS SA Pascani sa nu dispara
complet ci sa se transforme intr-o afacere noua, profitabila atat noilor
proprietari, cat si locuitorilor orasului.
Motivatia
principala a acestui tip de actiuni este, desigur, necesitatea apararii
locurilor de munca existente dar si incercarea de a crea altele noi. Si speram
ca succesul acestor demersuri sa se constituie intr-un precedent pe care-l vom
putea aplica si in alte cazuri asemanatoare.
Toamna tarzie si controversata!
