Situaţia Oltchim pune mai multe probleme decât Hidroelectrica; o majorare de capital ar fi evitat insolvenţa (analiză)

Insolvenţa Oltchim pune mult mai multe probleme decât măsura similară luată în cazul Hidroelectrica, din cauza structurii acţionariatului companiei vâlcene şi problemelor combinatului, iar o majorare de capital cu creanţele ar fi evitat ca societatea să ajungă într-o astfel de situaţie, a declarat marţi, pentru AGERPRES, Cristina Chiriac, consultant financiar şi fost vicepreşedinte al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.

"Dacă analizăm datele economice ale Oltchim pentru ultimii 5 ani, atunci da, categoric, insolvenţa trebuia declarată chiar dinainte de începerea procesului de privatizare, iar răspunderea pentru nedeclararea insolvenţei o poartă numai administratorii societăţii. Să nu uităm însă un lucru esenţial, Oltchim nu este o societate oarecare, face parte din societăţile importante pentru economia românească. Ceea ce nu îmi pot explica este de ce statul, prin Ministerul Economiei, nu a rezolvat problema creanţelor deţinute de AVAS şi Electrica? Soluţii legale vă asigur ca existau. Dacă aceste creanţe ar fi făcut obiectul unei majorări de capital atunci nu mai puteam vorbi de capitaluri negative şi nici nu s-ar mai fi pus problema insolvenţei. Poate ar fi fost mai corect să se supună dezbaterii AGA majorarea capitalului social cu creanţele versus intrarea în insolvenţă, aşa decizia aparţine în exclusivitate Consiliului de Administraţie", consideră consultantul financiar.

Aceasta subliniază că, în condiţiile unui nou management şi ale unui plan de reorganizare aprobat de Adunarea generală a acţionarilor lucrurile s-ar fi putut îndrepta fără a se ajunge la insolvenţă.

"În opinia mea cred că, dacă anul 2012 nu ar fi fost un an electoral, Oltchim-ul ar fi intrat in insolvenţă imediat după eşuarea procesului de privatizare", a spus Cristina Chiriac.

Consultantul a subliniat că situaţia Oltchim este mai grea decât cea a Hidroelectrica, iar ieşirea combinatului vâlcean din insolvenţă va fi mai dificilă.

"Poate fi comparată situaţia Oltchim cu cea a Hidroelectrica? Categoric nu. În primul rând, la Hidroelectrica sunt doar 2 acţionari, Ministerul Economiei şi Fondul Proprietatea, deci într-un fel a fost în unanimitate decizia acţionarilor de a intra în insolvenţă pe când la Oltchim lucrurile stau altfel; statul deţine prin Ministerul Economiei puţin peste 50%, celelalte procente fiind deţinute de câteva sute poate chiar mii de acţionari, nemaivorbind de faptul că societatea Oltchim era una listată afectând în acest fel şi piaţa de capital şi aşa greu încercată de criza economică", susţine Cristina Chiriac.

Aceasta a subliniat că o altă diferenţă, majoră de data aceasta, este faptul că Oltchim nu se va putea redresa.

"Adică traiectoria finală, ca să fiu mai clară, conduce către faliment. Volumul creanţelor foarte mare, dar şi problemele deloc de ignorat legate de materia primă de Arpechim, lipsa lichidităţilor şi imposibilitatea contractării unor noi surse de finanţare, toate acestea fac imposibilă repunerea Oltchim pe picioare", a arătat consultantul.

Fără o linie de capital, fără comenzi puternice ce ar conduce la o creştere a capacităţii de producţie de cel puţin 85% din capacitatea totală, şansele de relansare a combinatului sunt inexistente, a mai spus Cristina Chiriac, care a subliniat că Hidroelectrica şi-a îmbunătăţit vizibil indicatorii şi că 2013 ar putea fi anul ieşirii din insolvenţă.

Aceasta a menţionat că, la ora actuală, nu mai putem discuta de o eventuală privatizare, însă administratorii Oltchim, cei care au decis intrarea în insolvenţă, fără a se consulta cu Adunarea Generală a Acţionarilor, s-ar putea confrunta pe viitor cu procese cu acţionarii minoritari, ce s-ar putea considera prejudiciaţi.

Insolvenţa reduce totuşi rolul acţionarului minoritar semnificativ PCC SE.

"Cred că nu mai putem vorbi de implicarea vreunui acţionar, fie el şi semnificativ, odată cu intrarea societăţii în insolvenţă. Acţionarii, conform legii 85/2006 pot fi reprezentaţi printr-un administrator special numit de AGA şi care are ca atribuţii protejarea intereselor tuturor acţionarilor, şi cum statul, prin Ministerul Economiei este acţionar majoritar, bănuiesc ca va propune şi susţine numirea propriului administrator special", a spus Cristina Chiriac.

Acţiunile Oltchim au fost suspendate de la tranzacţionare pe 30 ianuarie la Bursa de Valori Bucureşti, după ce Tribunalul Râmnicu Vâlcea a decis intrarea în insolvenţă a societăţii.

Administratorul judiciar provizoriu nominalizat pentru Oltchim este consorţiul format din Rominsolv SPRL, companie reprezentată de Gheorghe Piperea, şi BDO Business Restructuring RPRL, reprezentată prin partener coordonator Niculaie Bălan, în urma unei hotărâri a Consiliului de Administraţie al societăţii vâlcene. Societatea Oltchim a demarat procedurile pentru intrarea în insolvenţă, în urma deciziei luate în acest sens de către Executiv.

Guvernul a aprobat miercuri, 23 ianuarie 2013, memorandumul cu privire la intrarea în insolvenţă a SC Oltchim SA.

Potrivit ministrului Economiei, Varujan Vosganian, intrarea SC Oltchim SA în insolvenţă în vederea restructurării nu ar elimina însă necesitatea acordării unui ajutor de stat pentru repornirea combinatului la o capacitate de producţie de minim 65%.

''Chiar dacă SC Oltchim SA va intra în insolvenţă în vederea reorganizării, tot trebuie să facem o infuzie de capital, lucru cu care toată lumea este de acord. Acest aport de capital este considerat ajutor de stat şi trebuie notificat la Comisia Europeană. Am discutat cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional şi cu cei ai Comisiei Europene şi i-am informat că vom depune documentaţia necesară pentru aprobarea acestui ajutor de stat de care combinatul are nevoie pentru repornirea producţiei la un nivel la care să fie asigurată profitabilitatea'', a spus ministrul.

La rândul său, Mihai Diculoiu, liderul Sindicatului Liber Oltchim, a declarat că insolvenţa SC Oltchim SA trebuie sprijinită de stat printr-un aport de capital de minim 45 de milioane de euro.

''Cele 45 de milioane de euro sunt necesare pentru a reporni combinatul chimic vâlcean la o capacitate de peste 65%, care să-i asigure profitabilitatea. Fără aceşti bani, insolvenţa se va finaliza cu falimentul'', a mai spus liderul de sindicat.

Sindicaliştii speră că restructurarea prin insolvenţă nu va presupune disponibilizări masive şi au cerut autorităţilor să respecte contractul colectiv de muncă.

Remus Borza, cel care a prezis de altfel că insolvenţa de la Oltchim va fi câştigată de asociatul său, avocatul Gheorghe Piperea (asociat cu Remus Borza în casa de avocatură Borza şi asociaţii), a prognozat că cel puţin 1000 de angajaţi de la Oltchim vor trebui disponibilizaţi şi, mai mult de atât, că societatea nu va fi privatizabilă prea curând şi cea mai probabilă etapă după insolvenţă este falimentul. Angajaţii aşteaptă ca premierul Victor Ponta să semneze un memorandum pentru finanţarea societăţii cu 45 de milioane de euro. Mai exact, Guvernul ar trebui să dea 20 de milioane de euro, iar diferenţa va fi împrumutată de la bănci, dar garantată de stat.

Petro Carbo Chem SE, principalul acţionar minoritar al SC Oltchim SA, vrea să fie şi el implicat în administrarea companiei în insolvenţă.

''PCC SE înţelege situaţia dificilă în care se află SC Oltchim SA şi decizia statului român. Vom face tot posibilul şi ne vom folosi întreaga noastră expertiză să cooperăm pentru salvarea companiei şi pregătirea sa pentru o funcţionare normală. Am cerut autorităţilor române să ne lase să participăm la restructurarea SC Oltchim SA şi nu ne putem imagina să nu fim implicaţi într-un proces atât de important, într-o companie în care avem o participaţie de peste 30%'', a precizat Wojciech Zaremba, reprezentantul PCC SE în Consiliul de Administraţie de la SC Oltchim SA.AGERPRES

 http://www.agerpres.ro/media/index.php/economic/item/173947-Situatia-Oltchim-pune-mai-multe-probleme-decat-Hidroelectrica-o-majorare-de-capital-ar-fi-evitat-insolventa-analiza.html

Din 2007 privatizarea cu un investitor strategic nu mai este posibila

Interviu cu doamna Cristina Chiriac, fost vicepreşedinte AVAS
     Reporter: Stimată doamnă, care credeţi că sunt şansele de reuşită ale privatizării "Oltchim"?
     Cristina Chiriac: În primul rând aş vrea să subliniez importanţa societăţii "Oltchim", atât din punct de vedere economic, cât şi strategic.
     La nivel local, "Oltchim"-ul asigură ponderea cea mai mare a forţei de muncă pe plan local, reprezentând cel mai important contribuabil atât la bugetul local, cât şi la bugetul de stat.
     3.400 de oameni depind financiar de soarta societăţii, nemaivorbind de micile întreprinderi care s-au dezvoltat la nivel local şi care, prin închiderea/sus-pendarea activităţii Oltchim-ului, sunt direct afectate.
     Din punctul meu de vedere, este vital ca societatea Oltchim să îşi reia activitatea. Cât priveşte şansa de reuşită a privatizării societăţii Oltchim, sunt sceptică.
     Reporter: Care este părerea dumneavoastră cu privire la metoda de privatizare aleasă de OPSPI pentru vânzarea combinatului?
     Cristina Chiriac: Odată cu aderarea şi primirea României în Uniunea Europeană, legislaţia specifică în materie de privatizări a suferit o serie de modificări esenţiale.
     Am să vă dau un simplu exemplu şi anume: nu mai sunt posibile privatizările cu un cumpărător strategic, gen "Ford".
     Aşadar, astăzi putem vorbi de contracte de privatizare în condiţii concurenţiale, fără să poţi îngrădi în vreun sens cumpărătorul, fără să poţi impune strategii de dezvoltare, investiţii sau pro-tecţie socială etc.
     Din punctul meu de vedere, consider că Ministerul Economiei, prin OPSPI, ar fi trebuit să continue demersurile în ceea ce priveşte majorarea capitalului social cu creanţa deţinută de AVAS, mai ales după toate demersurile făcute timp de patru ani la Uniunea Europeană.
     Personal, consider că, renunţând la aceste demersuri, de fapt statul român renunţă la majorarea capitalului social al societăţii!
     Reporter: Sunt unii analişti care spun că trebuie să fii nebun să cumperi Oltchim. Care este opinia dumneavoastră?
     Cristina Chiriac: Gradul de îndatorare a societăţii "Oltchim" este foarte ridicat, adevărat. Cred însă că, printr-un management adecvat şi un program de restructurare, eventual chiar şi o infuzie de capital, lucrurile pot căpăta o altă dimensiune chiar şi în condiţii de criză economică.
     Din punctul meu de vedere, câştigătorii de astăzi sunt antreprenorii de acum 20 de ani, cei ce au avut curaj .
     Diferenţa între analişti şi antreprenori constă doar în doza de curaj. Există un risc în tot ceea ce întreprindem, unii îl calculează prea mult şi renunţă, şi aici îi regăsim pe cei din prima categorie, alţii perseverează cu curaj şi aici îi regăsim pe cei din a doua categorie.
     Reporter: Se vorbeşte că statul nu va reuşi să privatizeze Oltchim şi îl va trimite în insolvenţă. Cum comentaţi?
     Cristina Chiriac: Aşa cum v-am spus, sunt sceptică cu privire la reuşita privatizării societăţii "Oltchim", însă nu cred că insolvenţa este o soluţie. Sunt alte soluţii mai bune!
     Reporter: Având în vedere că statul a renunţat la conversia creanţei AVAS în acţiuni, mai există vreo posibilitate ca organismele europene să sancţioneze România?
     Cristina Chiriac: Nu.
     Reporter: A meritat ca statul român să renunţe la această conversie, având în vedere eforturile pe care le-a făcut până acum pentru obţinerea acestui ajutor de stat? Care sunt costurile de reprezentare pentru această conversie (avocaţi, lobby-şti etc.)?
     Cristina Chiriac: Cred că este o mare greşeală faptul că statul a renunţat la conversia datoriilor în acţiuni. În ceea ce priveşte costurile de reprezentare, desigur acestea pot fi cuantificate financiar de către managementul societăţii Oltchim, însă vă asigur că toate aceste costuri ar fi fost insignifiante în condiţiile în care această conversie a datoriilor în acţiuni s-ar fi realizat.
     Cred într-o economie bazată pe industrie, iar "Oltchim" este un vector important pentru a renunţa atât de uşor!

http://www.bursa.ro/cristina-chiriac-din-2007-privatizarea-cu-un-investitor-strategic-nu-este-posibila-182179&s=piata_de_capital&articol=182179.html

  "Statul trebuie să depună toate eforturile să finalizeze privatizarea"

 
     "Dacă ar fi să facem o radiografie a procesului de privatizare din România ar fi de discutat foarte mult pe această temă. Dacă s-a finalizat sau cât de aproape este acest moment final, dacă rata privatizărilor de succes este mai mare şi care ar fi secretele reuşitei, care este ponderea eşuărilor şi care sunt cauzele, toate acestea şi multe altele ar fi posibile subiecte pe tema privatizării. Este o temă complexă, în care cauzele şi efectele se interconectează în contextul românesc dar european sau chiar geopolitic.

     Ceea ce putem constata fără putinţă de tăgadă este faptul că, deşi au trecut mai mult de 20 de ani de la Revoluţie, momentul zero al declanşării trecerii capitalului românesc din proprietatea exclusivă a statului român în proprietate privată, privatizarea în România nu s-a încheiat.

     Sigur, aici pot veni multe explicaţii şi motivaţii, legate de felul în care a debutat procesul, de zbaterile factorilor de decizie de a găsi cele mai potrivite strategii pentru vânzarea capitalului de stat, de schimbările impuse de necesitatea adaptării la condiţiile şi evoluţia mediului economic şi de afaceri naţional dar şi internaţional şi altele.
     La momentul actual, cert este faptul că statul trebuie să depună toate eforturile pentru a finaliza privatizarea. Într-un mediu economic şi politic foarte dinamic, trebuie să se adapteze şi să vină cu cele mai bune idei în condiţiile date de prezent.

     Ca fost vicepreşedinte al uneia dintre principalele instituţii prin care statul activează în acest sector, respectiv AVAS, pot spune că cea mai bună soluţie a momentului este aceea a vânzării companiilor de stat pe piaţa de capital, mai ales a celor unde statul este acţionar minoritar. Vânzarea prin intermediul Bursei este o modalitatea modernă, rapidă, eficientă şi, nu în ultimul rând, aduce un mare avantaj, şi anume acela al transparenţei şi echităţii.

     Iar dacă este să vorbim despre privatizări de succes în contrabalans cu privatizări nereuşite, este greu de precizat în numere această situaţie, dar m-aş încumeta să spun că, din cele aproximativ 12.000 de companii cu capital de stat pe care AVAS le-a privatizat de-a lungul timpului, ar fi vorba de aproximativ 25% rată de succes. Diferenţa este alcătuită din cazurile mai puţin norocoase, să spunem, acolo unde, din păcate, au apărut nenumărate probleme, mai mult sau mai puţin previzibile.

     În mod sigur, pot spune că AVAS a practicat o politică de privatizare unitară, nediscriminatorie şi în concordanţă cu prevederile legale naţionale şi europene. Baza de lucru a fost aceeaşi în toate cazurile, respectiv contracte standard, impuse de legislaţia in vigoare din domeniu. Evoluţia diferită pe care unele privatizări au avut-o faţă de altele este dată, în opinia mea, de felul în care investitorii au înţeles să abordeze afacerile pe care le-au făcut cu statul român. Statul îşi alege partenerii dintre cei care vin să participe la privatizarea societăţilor oferite în aceste sens, în mod liber, concurenţial, şi, desigur, cu respectarea condiţiilor impuse de lege.
     Dacă o privatizare a avut succes, măsurabil în evoluţia ulterioară a societăţii în cauză, a fost clar vorba despre seriozitatea, scopul şi, de ce nu, despre talentul în afaceri al investitorului, despre dorinţa acestuia de a performa. Aşadar, atâta timp cât statul şi-a făcut mereu şi în egală măsură datoria, este evident că secretul succesului sau explicaţia eşecului se pot găsi în partea cumpărătorului, a investitorilor".

 http://www.stiri.com.ro/stire-34054/ce-am-castigat-din-privatizari.html

Erste Bank si-a indeplinit o parte considerabila a obligatiilor post-privatizare la BCR

Săptămâna trecută, reprezentanţii departamentului post-privatizare al AVAS, împreună cu vicepreşedintele coordonator al acestui departament, doamna Cristina Chiriac, au avut o întâlnire cu reprezentanţii legali ai "Erste Bank", pentru a discuta despre confirmarea clauzelor rămase în monitorizare ale contractului de vânzare-cumpărare a BCR.
     Vicepreşedintele Cristina Chiriac ne-a declarat că "Erste Bank" a îndeplinit o mare parte din obligaţiile contractuale. Cât priveşte listarea acţiunilor BCR la BVB, oficialul AVAS ne-a explicat că această prevedere a fost inserată în contract luând într-adevăr în considerare interesele acţionarilor minoritari. Însă, pentru AVAS, această clauză este de forma unei "stipulaţii pentru altul", supunându-se prevederilor şi opiniilor legale în materie;
     Pentru AVAS, ca parte în acest contract, "stipulaţia pentru altul" înseamnă că instituţia nu poate fi ţinută răspunzătoare pentru nerespectarea acesteia, deplina responsabilitate pentru adoptarea sau neadoptarea unei asemenea decizii revenind în deplina responsabilitate a managementului Erste, iar stabilirea existenţei sau inexistenţei unui eventual prejudiciu dar şi celelalte aspecte lagate de acesta nu sunt de competenţa AVAS, această instituţie nedeţinând nici o calitate într-un eventual litigiu pe această temă, a listării acţiunilor BCR.
     Avocata Ioana Sfîrăială, un acţionar minoritar al BCR, a înaintat, în 10 ianuarie 2012, o acţiune în care cheamă în judecată pe Erste Group Bank (EGB) AG, EGB Ceps Holding GMBH şi Banca Comercială Română. Ea a cerut în instanţă ca Erste Bank să respecte prevederile contractuale de listare a BCR la Bursa de Valori Bucureşti. "Astfel, prin Contract, la art.13.2 - Obligaţii post privatizare - s-a prevăzut ca şi condiţie post privatizare, obligaţia cumpăratorului (Erste Bank, iar apoi EGB) de a lua măsurile necesare în vederea admiterii la tranzacţionare la BVB a acţiunilor BCR (fără derularea unei oferte publice), fie efectuarea unei Oferte publice în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor BCR la Bursa de Valori Bucureşti", notează Sfîrăială în acţiunea depusă la Secţia a VI-a civilă a Tribunalului Bucureşti. Potrivit acţionarului BCR, aceste măsuri trebuiau luate în 36 de luni de la "finalizare" înţeleasă ca "executarea de către vânzător şi cumpărator a obligaţiilor legate de vânzare cumpărare ce le revin potrivit Clauzei 7 din contract (art.1.1 - Definiţii - din Contract)".
     Avocata Ioana Sfîrăială arată că "finalizarea" s-a realizat în 2006 şi, cu toate acestea, nici până la acest moment, "BCR şi/sau acţionarul majoritar, Erste Bank, iar mai apoi EGB Ceps Holding GMBH (creat ulterior de Erste Bank şi care a preluat toate drepturile şi obligaţiile prevăzute în contract) nu au luat măsurile prevăzute în contract în vederea listării la BVB a acţiunilor BCR". Totodată, arată sursa citată, la articolul 13.2, litera h), părţile au stipulat că prevederile articolului 13.2 au valoare juridică pentru acţionarii minoritari, aceştia putând oricând, după împlinirea "finalizării", să solicite îndeplinirea de către Cumpărător a obligaţiilor asumate prin contract.

       *  Listarea acţiunilor BCR la BVB este prevăzută în contractul de privatizare, dar, pentru AVAS, este "o stipulaţie pentru altul"
     *  Adoptarea sau neadoptarea deciziei de listare a aparţinut de la început şi în continuare acţionarului majoritar, Erste Bank
     Reporter: Care sunt consecinţele faptului că "Erste Bank" nu a listat BCR, aşa cum prevedea contractul de privatizare?
     Cristina Chiriac: Vă pot spune, în mod foarte clar că, prin contract, nu sunt prevăzute sancţiuni pentru nelis­tarea BCR.
     Da, contractul prevede această clauză de listare. Însă, în termeni juridici, este o "stipulaţie pentru alţii". Adică, această prevedere a fost inserată în contract pentru protejarea intereselor acţionarilor minoritari şi este supusă legislaţiei în domeniu.
     Din punctul de vedere al AVAS, din postura sa de vânzător, şi ca parte în acest contract, înseamnă că nu poate fi reţinut un prejudiciu prin neducerea la îndeplinire a acestei prevederi şi nici nu poate fi ţinut răspunzător pentru aceasta.
     Decizia rămâne la managementul BCR, desemnat de către investitori. Desigur, inacţiunea Erste în acest sens, poate fi subiect de dezbateri, negocieri, înţelegeri sau alte practici legal admise, între acţionarul majoritar şi cei minoritari. Dar, repet, AVAS nu are calitate (juridică) în aceste demersuri. Ştiu că au existat numeroase opinii, potrivit cărora AVAS ar fi avut la îndemână acţiunea în instanţă, cu daune, însă, vă spun că, potrivit opiniilor de specialitate juridică, acest lucru nu era posibil, fiind vorba doar de o stipulaţie pentru alţii. Iar despre daune, ce să mai vorbim?!
     Reporter: Şi-a îndeplinit "Erste Bank" obligaţiile post-privatizare?
     Cristina Chiriac: Din punct de vedere al obligaţiilor asumate de cumpărător, din simpla lecturare a contractului, se observă că sunt prevăzute penalităţi specifice obligaţiilor postprivatizare numai pentru încălcarea, si numai în perioada de derulare a acestora, a obligaţiilor 13.3, 13.4 şi 13.5. Scadenţa pentru aceste obligaţii era în anul 2009.
     AVAS, în urma unei analize riguroase a dosarului şi a documentelor din post-privatizare, a confirmat aceste clauze ca fiind respectate.
     În prezent, mai sunt în monitorizare unele clauze, precum cea a confirmării îndeplinirii planului de afaceri, ca de exemplu.
     Clauzele menţionate anterior conţin prevederi referitoare la o serie de aspecte de importanţă majoră.
     Spre exemplu, clauza care include obligaţia privind protecţia socială, asumată la art. 13.3 lit. b, şi care a avut scadenţa la 12.10.2009.
     Aceasta a prevăzut:
     "În raporturile cu salariaţii Cumpărătorul se angajează să respecte prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul Băncii şi legislaţia aplicabilă. Pe o perioadă de 3 (trei) ani de la Data Finalizării, Cumpărătorul va institui un program complex de pregătire pentru conducerea şi salariaţii Băncii, conform celor stabilite în mod rezonabil de către Cumpărător, în conformitate cu Planul de Afaceri, astfel încât să fie asigurată dezvoltarea profesională a angajaţilor Băncii la un nivel înalt; acest program va include, în măsura necesităţilor, stagii de pregătire în afara României precum şi în cadrul altor societăţi din grupul Cumpărătorului".
     Conform documentelor admise din punct de vedere legal pentru atestarea îndeplinirii acestor clauze, transmise de cumpărător (declaraţii pe proprie răspundere autentificate notarial ale reprezentanţilor legali ai acestuia şi ai reprezentanţilor legali ai BCR), a reieşit că "EGB a respectat prevederile contractului colectiv de muncă al BCR şi legislaţia aplicabilă în raporturile sale cu salariaţii Societăţii. De asemenea, a instituit un program complex de pregătire pentru conducerea şi salariaţii Societăţii, conform celor stabilite în mod rezonabil de către EGB, în conformitate cu Planul de Afaceri, astfel încât să fie asigurată dezvoltarea profesională a angajaţilor EGB la un nivel înalt. Acest program a inclus şi stagii de pregătire în străinătate, precum şi în cadrul altor societăţi care fac parte din Grupul EGB". De altfel, Contractele Colective de Muncă negociate şi semnate de Federaţia Sindicatelor Independente din BCR SA şi de reprezentanţii BCR SA au fost înregistrate la Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie a Municipiului Bucureşti.
     Aşadar, din punctul de vedere al AVAS, prin prisma prevederilor contractuale cât şi legale, cumpărătorul şi-a îndeplinit obligaţiile asumate cu privire la protecţia socială.
     De asemenea, vă mai pot spune că dividendele au fost achitate către AVAS în termenele prevăzute în contract.
     AVAS i-au revenit pentru exerciţiul financiar al anului 2005 dividende nete în cuantum de 119.476.072 lei, iar în anul 2006, suma netă încasată de AVAS cu titlu de dividende a fost de 95.362.147 lei.
     Referitor la clauza 13.3, scadentă în data de 12.10.2009, şi care prevede: "a) Pe o perioadă de 3 (trei) ani de la Data Finalizării, Cumpărătorul, în calitatea sa de acţionar majoritar: (i) nu va întreprinde, fără consimţământul prealabil scris al Vânzătorului şi al Băncii Naţionale a României, nici o acţiune menită să dizolve voluntar sau să lichideze Banca, nu va determina şi nu va consimţi fără a se opune (pentru evitarea oricărui dubiu, fără a determina obligaţii financiare pentru Cumpărător) la falimentul Băncii, administrarea specială sau lichidarea din motive de insolvenţă sau orice altă procedură de faliment prevăzută în legislaţia românească; ...", considerăm că a fost respectată.
     Este evident chiar şi în momentul de faţă, când suntem în afara perioadei de monitorizare a acestei clauze, că banca nu este supusă nici unei proceduri de dizolvare, lichidare sau faliment. 

Ancuţa Stanciu

     Contractul de vânzare-cumpărare prin care au fost tranzacţionate acţiunile Băncii Comerciale Române a fost semnat de către reprezentanţii statului român, în speţă AVAS, prin reprezentanţii legal îndreptăţiţi şi mandataţi în acest sens, şi cei ai ERSTE BANK DER OESTERREICHISCHEN SPARKASSEN AG Viena, în data de 21 decembrie 2005, pe baza stategiei de privatizare aprobată prin HG 772/2003 (cu modificările ulterioare, aduse prin HG 4672005, 760/2005, 1170/2005), dar şi în strictă concordanţă cu cadrul legislativ în materia privatizării.
     Prin acest contract au fost vândute simultan atât acţiunile deţinute de statul român, adică 292.282.131 acţiuni deţinute de AVAS, reprezentând 36,8825% minus două acţiuni din capitalul social al BCR, precum şi drepturile de vot aferente acestora, cât şi cele deţinute de cei doi investotori instituţionali - BERD şi IFC -, care deţineau, fiecare, aproximativ 12,5% plus o acţiune din capitalul BCR.
     Stategia de privatizare a stabilit formarea acestui pachet majoritar de 61,8825% care să fie vândut unui investitor strategic. Ofertantul Erste Group a fost declarat câştigător, în temeiul ofertei angajante şi al ofertei angajante îmbunătăţite, şi a plătit un preţ de 2.235.958.302,15 euro.


Ziarul Bursa, 13 februarie 2012


http://www.bursa.ro/vicepresedintele-avas-cristina-chiriac-erste-bank-si-a-indeplinit-o-parte-considerabila-a-obligatiilor-post-privatizare-la-bcr-158464&s=banci_asigurari&articol=158464.html

AVAS poate să absoarbă arieratele din economie

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) se finanţează, în prezent, din încasările provenite din activitatea de post-privatizare şi din recuperările de creanţe. Vicepreşedintele AVAS, doamna Cristina Chiriac, ne-a declarat: "În ceea ce priveşte portofoliul societăţilor rămase de privatizat, la care statul este acţionar, opinia mea este că acestea ar trebui valorificate pe o piaţă reglementată ( în special cele la care statul este acţionar minoritar), într-un ritm rapid, pentru a aduce un cash flow pozitiv instituţiei. Revenind la post-privatizare, vă pot spune că, pentru acest an, estimăm că vom încasa o sumă de aproximativ 37,5 milioane de euro, prin aplicarea penalităţilor, ca urmare a nerealizării obligaţiilor contractuale asumate de cumpărător. Suma aceasta se compune în felul următor: 56.775.662 lei, 27.915.741 dolari şi 3.214.923 euro".

Departamentul post-privatizare al AVAS gestionează în prezent 3.026 de contracte. Doamna Cristina Chiriac ne-a spus: "Facem acest lucru cu 18 salariaţi şi un director. Volumul de muncă pentru un expert este foarte mare. Este adevărat că nu toate societăţile care au mai rămas în perioada post-privatizare au acelaşi grad de complexitate. Au rămas preponderent în perioada de monitorizare societăţile care au profil agricol, < Agromec >-urile. Totuşi, fiecare expert se ocupă, în medie, de un număr de 189 societăţi aflate în monitorizare. Ceea ce trebuie să se înţeleagă din aceste cifre este faptul că ele reflectă un volum de muncă foarte mare, iar aceşti oameni îşi fac treaba foarte bine, în condiţii de lucru intens".
Munca de post-privatizare constă, în primul rând, în monitorizarea res-pectării clauzelor contractuale, adică respectarea de către cumpărători a tuturor prevederilor contractuale, aşa cum au fost ele asumate de ambele părţi. Apoi, dacă se constată că nu sunt respectate aceste clauze, se impune intervenţia rapidă, prin toate mijloacele, legale bineînţeles, pentru a recupera o parte cât mai mare a acestor debite şi pentru minimizarea pierderilor.

Vicepreşedintele AVAS ne-a precizat: "În aceste condiţii, experţii din post-privatizare reuşesc să monitorizeze eficient şi, împreună cu colegii lor din celelalte departamente ale instituţiei, în special cu juriştii, întreprind în timp util şi eficient acele acţiuni absolut necesare şi care se impun, prin care se pot recupera sumele datorate statului. Mă refer la situaţiile în care înţelegerea amiabilă nu mai este posibilă, aşa încât, după ce au fost epuizate toate procedurile specifice AVAS, prevăzute de legislaţia în vigoare, suntem obligaţi să apelăm la căile legale de acţiune în domeniu. Astfel, procedăm la acţiunea în justiţie a datornicilor, urmărind prin acest mijloc recuperarea datoriilor de la cei care nu respectă clauzele contractuale.
Statul, prin AVAS, reuşeşte deci, prin toate acţiuni conjugate, să recupereze o parte importantă a sumelor pe care cumpărătorii le datorează în urma contractelor de privatizare, lucru dovedit de rezultatele exprimate concret în încasări aduse la bugetul statului. Spre exemplu, în anul 2011, prin activitatea de postprivatizare, AVAS a adus la buget încasări de 12.307.310 ron".

De-a lungul timpului, au avut loc numeroase schimbări la nivelul organizării instituţiei, dar şi cu privire la nivelul de salarizare. Numai în intervalul 2009 - 2010, salariile s-au redus, în două etape, în medie cu 85%, după ce AVAS a trecut, în etape succesive, printr-un program de restructurare foarte sever, ajungând să aibă de la 500 de angajaţi în 2008-2009, 275 de persoane în prezent. Vicepreşedintele AVAS ne-a mai declarat: "Au fost, şi nu de puţine ori, discuţii cu privire la nivelul salariilor de la AVAS, ba chiar, de multe ori, a fost pusă sub semnul întrebării însăşi existenţa şi utilitatea acestei instituţii, şi cred că este momentul pentru a fi lămurit şi acest subiect. Nu trebuie să mai existe confuzia între nivelul salariilor angajaţilor AVAS existent în perioada marilor privatizări şi cel al salariilor pe care aceştia le au acum.
În acest context, trebuie să fac precizarea că instituţia noastră a luat fiinţă chiar din iniţiativa şi la solicitarea Băncii Mondiale şi FMI, din necesitatea existenţei şi în România, ca şi în alte ţări, a unei instituţii de acest tip.
S-a considerat la acel moment că o astfel de structură este necesară în tabloul economic al ţării, având în vedere numărul mare de societăţi la care statul era acţionar şi importanţa strategică a acestora în cadrul economiei naţionale, dar şi multe aspecte foarte importante şi sensibile, legate de modul în care se va proceda la trecerea proprietăţii aflate în întregime sub cupola statului către sectorul privat. Şi cred că aceste preocupări sunt lesne de înţeles, mai ales de către cei avizaţi în acest sens şi mai ales acum, după ce, în cea mai mare parte, procesul acesta masiv al privatizării este ca şi finalizat.
Deci, în acest context, a fost evident că nivelul salarial trebuia să fie unul ridicat, având în vedere particularităţile speciale ale muncii în această instituţie în acea perioadă, salariile provenind dintr-un sistem de auto-finanţare, raportat întotdeau-na la nivelul încasărilor la buget. Era, aşadar, în principiu, un sistem de salarizare absolut necesar pentru a-i putea stimula pe oameni şi, în acelaşi timp, pentru a-i pune la adăpost de unele aspecte mai puţin dorite sau plăcute.

Dar, începând din 2008 - 2009, structura AVAS s-a modificat, pe de o parte prin < plecarea > către Mi-nisterul Economiei a unei importante părţi din portofoliul AVAS, constituindu-se la nivelul ministerului structura existentă şi azi, numită OPSPI, iar pe de altă parte, prin reducerile de personal.
În urma acestor schimbări, s-a considerat că nu se mai justifică sis-temul de finanţare propriu, întrucât, nemaiavând acelaşi volum al portofoliului, automat a scăzut şi volumul încasărilor, şi s-a decis transformarea instituţiei în una de tip bugetar, cu finanţare completă de la bugetul de stat.
De asemenea, trebuie să aduc la cunoştinţa opiniei publice faptul că, în anul 2011, au apărut grave probleme în funcţionarea instituţiei din cauza popririlor pe care despăgubiţii FNI le-au pus, prin intermediul executorilor judecătoreşti, asupra conturilor instituţiei. Pentru că, aşa cum este cunoscut, statul acordă sumele cuvenite păgubiţilor FNI, ca urmare a hotărârilor instanţelor, prin intermediul AVAS. Şi este singura instituţie care face asta. Aşa încât activitatea instituţiei a fost aproape blocată! Ne-am confruntat cu probleme legate de aspecte administrative de bază pentru funcţionarea oricărei organizaţii şi chiar cu privire la salariile angajaţilor, care au fost blocate pentru o perioadă de timp. Cu toate astea, mulţi dintre angajaţi au rămas fideli Autorităţii.
Şi în continuare conturile AVAS sunt blocate ca urmare a despăgubirilor acordate de instanţele judecătoreşti creditorilor Fondului Naţional de Investiţii şi a despăgubirilor reprezentând echivalentul bănesc al imobilelor restituite de societăţile comerciale privatizate către foştii proprietari. Totuşi, situaţia s-a reglat în 2011, când am reuşit să promovăm un act normativ şi să facem două bugete de venituri şi cheltuieli. Unul care este folosit, conform legii, doar pentru funcţionarea AVAS (plata salariilor, a utilităţilor) şi unul destinat strict activităţii de pri-vatizare".

Astfel, legea prevede că sumele repartizate AVAS de la bugetul de stat pentru plata cheltuielilor de personal, funcţionarea instituţiei şi reprezentarea României la Curtea internaţională de Arbitraj nu vor mai putea fi executate silit până la 31 decembrie 2013. Tot până la sfârşitul anului 2013, executarea obligaţiilor de plată ale AVAS se asigură din bugetul de venituri şi cheltuieli aferent activităţii de privatizare şi valorificare a activelor statului, indiferent de sursa acestora. Prioritatea plăţilor este stabilită în funcţie de deciziile definitive şi irevocabile sau de titlurile executorii, strict cronologic.

Desfiinţarea AVAS, de multe ori în discuţie

Desfiinţarea Autorităţii de Valorificare a Activelor Statului a fost luată de câteva ori în discuţie, ne-a spus doamna Chiriac. Domnia sa ne-a precizat că, în acest moment, nu ştie să existe vreo strategie politică sau economică în acest sens.
Vicepreşedintele AVAS a afirmat: "Opinia mea este că ar trebui restrânsă activitatea Autorităţii astfel încât să rămână Oficiu. Sunt contracte de post-privatizare care au durata de monitorizare de 20 de ani. Sunt institute de cercetare care deţin brevete şi care, conform Legii arhivelor naţionale, nu pot fi înstrăinate sau distruse mai devreme de 20 de ani. Un exemplu în acest sens este societatea < Griro >, care are o astfel de clauză de 20 de ani.
Dacă s-ar pune la un moment dat în discuţie desfiinţarea AVAS, atunci ar trebui să ne gândim cui transferăm obligaţiile din contractele de privatizare, ce facem cu creanţele Bancorex, dar şi cu des-păgubiţii FNI . Nu există o altă instituţie în România care să poată să preia toate obligaţiile AVAS, iar probabil că acest lucru s-ar face pe segmente.
AVAS este acum ca un coş de gunoi în care s-au adunat lucruri într-o condiţie foarte proastă, este un organism care poate să absorbă arieratele din economia românească şi poate reprezenta o soluţie pentru o economie sănătoasă".

Ziarul BURSA 03.02.2012

http://www.bursa.ro/cristina-chiriac-vicepresedinte-avas-avas-poate-sa-absoarba-arieratele-din-economie-157027&s=macroeconomie&articol=157027.html